Motivele infidelitatii : de ce inselam ?!

 

Motivele infidelitatii:

Infidelitatea e comodă. Oricine o poate practica. E infinit mai simplu să te lepezi, să renunţi, decât să păstrezi, să continui. Aventurile sunt simptome, nu cauze. Iată motivele infidelitatii:

1) Motive ce ţin de propria persoană:

  • Imaturitate emoţională:

         Alergăm dintr-o aventură într-alta de cele mai multe ori din imaturitate, căci, în realitate, căutăm o mamă sau un tată. motivele infidelitatii.

           Starea de îndrăgostire îi permite fiecăruia să retrăiască starea de copil. Când există imaturitate emoţională la mijloc si latura negativă a copilului din om iese la suprafaţă: devine tiranic, cu atât mai mult cu cât a fost rănit în prima parte a vieţii: cere imperios să fie acceptat necondiţionat, să i se răspundă imediat şi pe deplin la toate aşteptările, să ne dedicăm în totalitate rănii sale; cere să-i fim asemenea, să-i adoptăm gusturile, obiceiurile, credinţele, iar pe toate acestea le cere cu nerăbdare, chiar cu furie sau violenţă. Lăcomia lui emoţională poate să-l terorizeze pe celălalt, care, pentru a fi în conformitate cu pretenţiile acestui copil, renunţă la propriile-i nevoi.

După ce partenerul imaturului iese din starea de îndrăgostire, se autonomizează şi ia un pic de distanţă, imaturul panicându-se, se crede abandonat, însă (de cele mai multe ori)  cel care va rupe relaţia va fi tot partenerul imatur, pentru a pleca în căutare unei alte mame de substitut – asta în cazul în care nu va evada periodic, prin alte locuri, pentru a se lăsa „maternat” – .

Tot la categoria ‘imaturitate emoţională’ intră şi aşa-zisa ‘criza vârstei mijlocii’, cand, incapabil de a-şi  gestiona sentimentele de angoasa in fata morţii, omul plasează insatisfacţiile acumulate de-a lungul vieţii în responsabilitatea partenerului, căuând, mai apoi, sa-şi fericirea tot în exterior – în braţele altui partener (de regulă mult mai tânăr).

  • Stimă de sine scăzută:

Infidelitatea este adesea un răspuns al omului la stima de sine scăzută; pentru a-şi simţi valoarea (prin reconfirmarea atractivității), el are nevoie de confirmări continui, care nu pot fi mereu satisfăcute de partener, aşa că, soluţia va fi în afara cuplului.

  • Modul superficial de raportare la o relaţie; pierderea sensului:

              Când uniune unei femei cu un bărbat nu mai este prezidată de o transcendenţă -laică sau religioasă- ea se goleşte de sens şi devine mai fragilă.

 Mă refer aici la idealuri, nu la constrângeri: credinţa în Dumnezeu, vocaţia de a „întemeia o familie”, ideea de „a dărui un copil patriei” şi, întru-un mod mai general, noţiunea de datorie – inclusiv „datoria” de a rămâne fidel.

De asemenea, ideilizarea partenerului, a relației, lipsa realismului asupra problemelor existente în orice relație, poate duce la deziluzie și la dorința de evadare.

Disparitia oricărei forme de transcendenţă îi sustrage încă şi mai mult cuplului din  forţa sa de coeziune!

  • Răzbunarea:

Cauzele răzbunării prin adulter pot fi conștiente (plătirea cu aceiași modedă infidelității partenerului) sau cauze inconștiente (un fel de răsplată pentru lipsa atenției, lipsa aprecierii etc); în această situaţie, infidelul nu vrea cu adevărat să scape de relaţie, ci doar să atragă un semnal de alarmă.

  • Dorința de afirmare:

Acesta este un motiv tipic feminin; pentru a accede la o treaptă superioară d.p.d.v profesional, social, unele femei pot recurge la acest compromis – dar acesta nu este decât un succes al amorului propriu, şi nu o adevărată metamorfoză (care vine întotdeauna din interior).

2)Motive ce ţin de ambele părţi

  • Plafonare în relaţie: 

Tendința spre monotonie ține de natura umana cea mai profundă; în acest sens există și o lege psihofiziologică (legea depresiei) care postulează că: sub influenta indelungată a unui stimul specific, sensibilitatea scade. Cu alte cuvinte, e ceva firesc ca după o anumită perioadă să se ajungă la rutină. Există doar o șansă de a depăși natura umana: prin spiritualitate.

Unitatea profundă a cuplului nu este posibilă în afara unei realități supraexistențiale, pe care acesta sa o transceadă!

  • Conflicte:

Practic nu certurile în sine reprezintă problema de baza, ci modul în care cei doi știu să se certe. Scopul conflictului este gasirea unei rezolvari; distructive sunt deviațiile de la acest scop, capcane inconştiente în care cădem aproape de fiecare dată, ruinându-ne relaţia puţin cate puţin : contraacuzaţiile, atacurile verbale, ţinerea scorului, atacul la persoana, jocurile de putere etc. (despre acest subiect voi vorbi mai pe larg într-un articol viitor).

  • Probleme de comunicare:

Când unul din parteneri simte că exista subiecte tabu, de care trebuie să se ferească, când simte că se izbește de un zid în ceea ce privește anumite discuții, atunci relația este în pericol.

  • Pasiunea a dispărut:

Ceea ce face ca menţinerea dorinţei în timp să fie atât de dificilă, este faptul că necesită reconcilierea a două forţe opuse: libertatea şi angajamentul.

Dorinţa nu respectă legile care menţin  pacea şi armonia într-un cuplu; erotismul ţine de impredictibil, nesiguranţă şi risc; el este o forţă căruia nu-i place să fie constrânsă, tocmai de aceea, mentinerea flacărei pe termen lung pare a fi o misiune imposibilă. (despre cum să pastrezi dorinţa pe termen lung, voi discuta, de asemenea, mai pe larg, într-un alt articol)

  • Probleme inerente vieţii:

Decesul cuiva drag, o boala severa a unui copil, o concediere, când nu sunt bine gestionate de cei doi, sunt probleme ce il pot determina pe unul din parteneri sa caute o iesire, o gura de aer care să îl facă să simtă că trăieşte din nou, iar cand la orizont deja se află cineva cu brațele deschise, alunecarea este de stăpânit.

3)Motive ce ţin de partener:

  • Nesatisfacerea nevoilor tale afective: dacă pentru satisfacerea celorlalte negvoi am fi dispuși să așteptăm o perioadă mai lungă de timp,  nesatisfacerea nevoilor din această categorie, fiind cele mai importane,  poate fi suportata pana la un moment dat;
  • Nesatisfacerea nevoilor tale de comunicare;
  •  Nesatisfacerea nevoilor tale sexuale; 
  • Nesatisfacerea nevoilor tale de evoluţie: a evolua înseamnă să-ți oferi o transcendență  (laică sau religioasă) care să confere un scop superior și un sens sacru existenței tale; dacă, din nefericire, partenerul este o persoană agățată de trecutul, obiceiurile proprii, cineva rutinier, cu o fire rigidă sau blocată în mod nevrotic, îl va decepționa pe cel aflat în evoluție., sau va fi chiar o frână.  Obosit să tot acumulezi dezamagiri și piedici, dacă partenerul aflat în evoluție întâlnește o persoană însuflețită de același elan, este posibil să se apropie foarte tare de aceasta.

Deși în realitate nu există niciun motiv cu adevarat scuzabil pentru infidelitate, totuși, cunoașterea eventualelor ispite ar putea feri cuplul de o posibila ruptură de multe ori ireparabilă!