Mitul incompatibilităţii din dormitor

 

           Unirea a doi oameni nu este doar un proces fiziologic, ci în primul rând unul spiritual. Există o mare confuzie printre oamenii de rând (transformată deja în mit), care postulează faptul că, sexualitatea într- un cuplu reprezintă una dintre condiţiile principale pentru ca acesta să funcţioneze. Atât psihoterapeuţii cât şi sexologii (experimentaţi şi oneşti) spun clar : nu trebuie să confundăm cauza cu efectul!

Viaţa din dormitor e doar o reflexie, oglindire, a celei din afara lui!

              Partenerii care se iubesc, pot practic întotdeauna (dacă nu sunt bolnavi) să ajungă la armonie în relaţia sexuală. Mai mult decât atât, doar sentimentele reciproce pot păstra ani îndelungaţi satisfacţia sexuală.

Iubirea nu este consecinţă,ci cauză (condiţie principală) a satisfacţiei intime!

 Motorul ei este dorinţa de a dărui, nu de a primi. (ca efect al acestui principiu întâlnim şi scăderea `şanselor` de ejaculare precoce, survenite la bărbaţi în urma axării excesive pe dorinţa egocentrică de demonstrare a performanţei ). Intr-adevăr, uneori, poate exista şi o aparentă compatibilitate în dormitor, între doi oameni care încă nu au ajuns la iubire, însă atât `sentimentele` născute din sexul feeric, cât şi această „compatiblitate„, reprezintă, cel mai frecvent , o himeră de scurtă durată- una dintre pricipalele cauze a destrămării relaţiilor fiind – inversarea importanţei efectului cu cea a cauzei.

             Sol Gordon (psiholog şi director al Insitutului pentru studierea familiei şi a educaţiei) , spune că, potrivit cercetărilor sale, sexul ocupă doar al 9-lea loc de pe lista celor 10 aspecte de maximă importanţă în relaţia conjugală, cu mult în urma unora ca atenţia, comunicarea, sprijinul emoţional, simţul umorului. Ipotetic vorbind, degeaba ai fi satisfăcut/ă sexual, dacă celelalte nevoi nu sunt împlinite. (Oricât ar fi de ciudat, cauză a infidelităţii femeilor este, adeseori, nu lipsa lor de satisfacţie cu aspectul fiziologic al relaţiei/căsniciei, ci tocmai insuficienta apropiere emoţională cu partenerul).

           Un alt argument al faptului ca viaţa intimă este doar o reflexie a vieţii de zi cu zi îl reprezintă extrema ei susceptibilitate la presiunea psihologică de orice fel (stres, conflicte emoţionale, emoţii, gânduri, comunicare slabă etc. ) – aici, le recomand femeilor să fie atente, deoarece, în mod inconstient, pentru bărbatul care nu e suficient de matur şi/sau nu a ajuns încă să iubească, arena sexuală este doar locul în care el îşi etalează conflictele emoţionale (insatisfacţii, resentimente, frustrări, dependenţa etc.), care până la urmă nu au nicio legătură cu sexul…sau cu tine! (Spre exemplu, un bărbat îşi poate pierde interesul sexual pentru parteneră atunci când e retrograd la serviciu sau, dintr-un motiv oarecare se confruntă cu probleme profesionale sau ale stimei de sine.)

             Aşadar, apropierea intimă este o expresie preţioasă a iubirii, dar nu singura ei expresie şi, mai mult decât atât , nu cea principală! Când iubeşti nu e necesar să cunoaşti `cele o mie de mângâieri` ale Kamei Sutrei, `cele patruzeci şi şase de poziţii` ale Micii cărţi roşii a sexului, nu conteaza dacă eşti campion al contactului sexual sau novice. Iubirea presupune adecvare compeletă între sentiment şi dorinţă; acestea se susţin una pe alta, se amplifică, se ridică reciproc : iubirea înzecind senzaţiile, iar senzualitatea multiplicând afectivitatea. Nicio graniţă între suflet şi trup: fiinţa îşi trăieşte absoluta plentitudine!

Atunci când trupurile şi sufletele se sprijină reciproc, suntem în faţa fericirii adevărate, a frumuseţii arzătoare, a beatitudinii absolute. Actul intim al celor doi e minunat duhovniceşte, seamană cu o rugăciune – o rugăciune de mulţumire adusă lui Dumnezeu şi unuia pentru celălalt.

Etichete:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *